Traiesc pentru weekend. Adica pentru 2 zile din 7, in care nu mai trebuie nimic. Nu trebuie nici sa muncesti, nici sa vorbesti (nu trebuie, dar daca vrei, poti 
, sa te concentrezi sau sa te stresezi (nici in rest nu trebuie dar 5/7 tii neaparat). Parca s-a produs o specializare interna tacita. Luni-Vineri agresiv, sacou, bratari mai putine, result-oriented, Sambata-Duminica creativ, razacios, relaxat, curios.
In urma cu zeci de ani, intelectualii tarii noastre erau cei care detineau cunostinte din cat mai multe domenii. Un om de litere era nimic in comparatie cu un matematician care studiase literatura la Paris si amandoi inferiori pianistului absolvent al Academiei de Stiinte cu Doctorat in Literatura comparata la Viena. Apoi s-a trecut la ultra-specializare, din ratiuni usor de inteles, dupa modelul americanilor, nemtilor si al… multinationalelor.
Acum ’seeing the big picture’ e in job description-ul meu si probabil si-n al tau. Se cer iar rotite care se angreneaza, suntem innebuniti dupa interculturalitate, model interdisciplinar, globalizare, abordare holistica. O natura asociativa castiga in lupta cu tratatul, insa doar aparent. In realitate, la omul ‘de succes’ ele coexista. Studiezi tu si tratatul, internalizezi si, multumita naturii asociative, gandirii laterale si altor trickuri o scoti la capat.
Ce urmeaza nu se stie. Dar nici nu conteaza, ca pana la proverbiala intoarcere a rotii (sau, mai stii, a 3-a abordare, o noua si revolutionara paradigma) aleg nici una nici alta, ci ambele odata:
De maine traiesc in mic. Reduc saptamana la o zi. Nu mai pot sa schimb 5 zile pe 2 zile pentru ca nu mai exista saptamana. Sau, daca vrei, fiecare zi e o saptamana. Nu mai salvez linkuri in Bookmarks, le urmaresc exact cand le intalnesc. Nu mai pun melodii in lista pana saptamana viitoare cand imi amintesc sa cumpar CD uri, ascult cand am chef The Decemberists pe Youtube si nu returnez apeluri, raspund.
Si asa nici nu o sa mai am weekenduri atat de aglomerate pentru ca, de maine, fiecare zi are weekendul ei.
November 19, 2007 at 12:51 am
Si eu mi-as dori sa pot face asta. Macar sa-mi recuperez weekend-ul
December 3, 2007 at 1:57 am
Fara dubii in ultimii ani, tot mai multi tineri incearca sa se afirme si sa-si construiasca o cariera prin intermediul multinantionalelor.(ce distractiv de comunist a sunat pana aici!)
Este vorba de niste biete furnicutze care mor la propriu pentru…?
Cred ca e RECUNOASTEREA din toate partile si multumirea ca au realizat “ceva”.
Se bucura ei mult cand se aduna in grupuri si se intreaba unii pe altii “Si?Tu? Unde lucrezi?”. Incearca sa raspunzi “eu nu lucrez” si o sa auzi un mormait dezorientat “hmm…mda…in fine ok” si ca bonus vei primi intrebarea”…dar unde ai lucrat pana acum?”. De aici in colo discutia va deveni fireasca , el isi va plange de mila ca e mult de munca si sefii sunt nenorociti, apoi ceva despre cunostintele acumulate care vor ajuta pe viitor. apoi ceva despre teambuildinguri si atmosfera de echipa. Toata lumea se va lauda cat de mult uraste jobul, dar nu va lasati pacaliti – este acceasi reactie ca a tocilarilor care se lauda ca au luat un 4.
Ce face managementul superior in acest timp?
1. Daca sunt expati vorbesc despre ce mancare au mai incercat sau ce “salon de masaj” au mai frecventat.
2. Daca sunt autohtoni vor vorbi despre case, masini si investitii personale.
Dar cel mai important si cel mai important este ca CEO-ii isi impart ziua in doua: bucata1 in care lucreaza responsabili(dar nu stresati) la serviciu, nu stau peste program dar au grija sa responsabilizeze si sa exagereze importanta sarcinilor pentru a fi rezolvate la timp ; bucata2 in care au parasit office-buildingul si in care a inceput “mini week-endul”. In bucata2 n-au absoult nici o treaba cu serviciul si in fata unui pahar de vin se bucura de prieteni, noua masina, sau ultimul sau urmatoarea vizita la “salonul de masaj”.
Nu stati pe langa acesti manageri! Nu-i urmariti! Veti fi speriati de cat de lejer abordeaza de fapt sarcinile de serviciu de zi cu zi si de impresia lor ca de fapt mini weekend-ul este esenta zilei. Iar voi nu veti ma avea cum sa va integrati in cercul corporatisitlor. veti deveni niste visatori iresponsabili care probabil in scurt timp isi vor pierde jobul. Si vine ea si intrebarea “si?tu? unde lucrezi” si sa va vad eu CE VETI FACE??!! .cum va veti mai integra??.
In urmatorul mini week-end vreau sa ies in oras cu cineva, sa beau mult, sa ma pup, sa distrug macar o cana, sa fac misto de generatia emotion, sa arunc cu banii si sa vin rupt a doua zi la serviciu.(Exclus droguri si violuri). Vreau sa fac toate astea findca nu sunt in managementul superior al vreunei corporatii si altfel nu sunt in stare sa-mi traiesc mini week-endul si sa delimitez clar bucata1 de bucata2.
December 7, 2007 at 6:57 pm
Activitatea din ziua de azi este mult mai stresanta si mai consumatoare mental decat era acum 30-40 de ani. Acum este vital sa fii in stare sa te deconectezi cu o frecventa rezonabila pentru ca altfel o iei razna. Problema este sa fii in stare sa faci asta fara sa te simti vinovat ca “ai furat niste timp”.
In plus, mi se pare ca uitam constant ca mizele nu sunt atat de mari pe cat ne face noua placere sa credem.
Si apropo de ce a scris Roger Krall : indivizii aia chiar au dus la perfectie arta deconectarii. Altfel nu cred ca ar fi rezistat sau reusit sa ajunga si sa mentina acolo.
Pana la urma, selectia naturala se poate manifesta si asa.